Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, November 25, 2012

Despre diferența dintre greșeală și păcat

E ușor de presupus de către un eventual cititor, care ar vedea titlul de mai sus, că autorul a descoperit exact această diferență, și o va explica pe îndelete, cu puncte și subpuncte.:) Ei bine, nu este chiar așa: de fapt, acest articol se vrea un fel de discuțe, de dezbatere, pentru stabilirea diferenței în cauză. 
Faptul că există o diferență este un fel de axiomă; este un răspuns fără cuvinte pe care l-am primit în urma unei/unor înlănțuiri de situații care mă lăsaseră nedumerită în privința sensului lor. Am greșit, sau ceea ce s-a petrecut a făcut parte din evoluția mea ? Dacă o anume situație, cu consecințele ei, se repetă în viața cuiva, trebuie să considerăm că ar fi o greșeală să alegem aceeași soluție, care data trecută a cauzat doar întârziere și suferință ? Sau ar trebui să o alegem tocmai pentru a încerca să schimbăm finalul? 

Ei bine, toate aceste întrebări, și multe altele, au primit un răspuns interior, care s-a concretizat într-o frază de genul: ”Există greșeli, care nu sunt însă și păcate.” Pare un fel de răspuns criptic al subconștientului, în genul acelora care ne apar în vis, sau în urma unor meditații. Dar de fapt, ce este acest subconștient, de care se face atâta caz ? Lăsând la o parte definițiile savante, eu aleg să spun, împreună cu Cayce: subconștientul este sufletul omului. Sau mai bine-zis, zona de graniță, liantul dintre Spirit, sau Sinele Divin, și personalitatea egoică. 
Deci, un răspuns al subconștientului reprezintă, de fapt, un sfat, sau o explicație, din partea Sinelui Divin - trecută prin filtrul propriei noastre structuri și cunoașteri. 

Deci, în cazul de față, putem considera drept o afirmație adevărată aceea că nu toate greșelile sunt și păcate. Lucrul acesta îl simțisem și eu, într-un mod difuz, fără să pot pune în cuvinte. Simțisem doar că, greșelile înfăptuite din prea multă dragoste, nu pot fi chiar atât de ”vinovate”. Ei bine, poate că ”păcat”, adică ”încălcarea legii” - în speță, cea divină - înseamnă, în primul rând, încălcarea legii iubirii. Atunci când acționăm împotriva iubirii, indiferent câte justificative logice avem, de fapt păcătuim ! Și contrariul, atunci când acționăm din dragoste, chiar dacă acest lucru ne poate aduce prejudicii, chiar și în planurile subtile - în speță, propria noastră evoluție spirituală - nu este considerat un păcat. Însă este o greșeală, pentru că orice ne întârzie în drumul mântuirii nu poate fi bun.

Eu atât am putut înțelege, și nu știu dacă am prins exact toată învățătura ! De aceea aș vrea să știu, oarecum, și cum privesc ceilalți această diferență. 
Desigur, discuția ar putea deveni mult mai amplă, dacă ne gândim câte feluri de dragoste există, și că unele sunt prea aproape de pământ, prea egoiste pentru a justifica toate acțiunile înfăptuite în numele lor. De fapt, nu orice dragoste poate justifica întârzierea pe drumul nostru, ci doar acelea care au deja o mare componentă de divin... care se apropie de dragostea necondiționată ! Poate că acest fel de dragoste este el-însuși o cale...

Nu mai spun nimic, aștept doar răspunsuri ! Poate, nu numai de la oameni... Uneori, atunci când o întrebare importantă zace în adâncul nostru, ea își află răspunsul după un anumit timp, parcă de la sine, de parcă am fi știut dintotdeauna. Poate am și știut, dar nu am știut că știm ! Pentru că legătura aceea cu Sinele divin nu este totdeauna limpede, mai există și ”nori”... 

”Soarele nu poate apărea, până ce norii nu se îndepărtează” spune marele Will. Depinde cât durează asta, pentru fiecare...


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...