Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, March 17, 2013

Despre nașterea, apogeul și declinul religiilor (IV)

În sfârșit, am ajuns și la ultimul capitol al expunerii noastre - acel privitor la utlima fază de evoluție a unei religii. De fapt, după cum am remarcat anterior, ”ultima fază” este impropriu spus, pentru că, în mod real, religiile nu mor niciodată. Am putea spune, mai corect: ”ultima fază a unei specifice manifestări ritualice”. Dar, nici așa nu putem cuprinde adevărul exact, întrucât fiecare veche religie mai păstrează adepți - deși în număr mic - care îi conservă și vechile ritualuri.
De exemplu, deși în India budismul a apărut ca o reacție la hinduism, și a căpătat o mare extindere în calitate de religie accesibilă tuturor castelor sociale, totuși hinduismul nu a dispărut cu totul, ci mai are și astăzi adepți și vechi ritualuri.
Analog, în vechea Iudee, deși creștinismul a apărut ca o mare reînnoire a iudaismului, oferind o cale nouă și mai ușor accesibilă spre mântuire (cu ajutorul harului, care elimina restricțiile formale ale Legii Vechi), totuși iudaismul nu a dispărut cu totul, ci există și în zilele noastre - cu aceleași Legi și ritualuri cunoscute din vremea lui Moise. Iar evreii practicanți nu contenesc să aștepte venirea lui Mesia....
Și, la fel putem spune despre toate marile religii (mahomedanism versus creștinism în Asia Mică și nordul Africii, budism versus daoism în China, sau versus shintoism în Japonia, etc.)
Deci, în mod practic, religiile nu dispar ! Ele doar intră în declin, după cum am spus - în ceea ce privește răspândirea geografică și numărul de adepți. Declin, neînsemnând însă distrugere...
(În acest sens, iată aici o hartă furnizată de un prieten al acestui blog, care arată evoluția principalelor religii de pe glob.)

Desigur, dacă este să analizăm, chiar și această scădere a răspândirii geografice și a numărului practicanților, are cauze spirituale mai profunde, care merg până la eventuala forță sau slăbiciune a egregorului religiei respective; care egregor este hrănit și de jos - prin devoțiunea și credința practicanților, dar și de Sus - prin însăși voia divină cu privire la persistența, sau nu, a unei anumite căi de închinare - de ”re-legare”.
Pentru cine nu știe, egregor semnifică un fel de ”spirit colectiv” al unei mulțimi care are un scop comun și carecteristici comune. Acesta nu este doar o convenție, ci o entitate vie ! Exemplu: religiile. țările, națiunile, chiar și micile orașe sau comunități au fiecare câte un egregor - care de regulă este pus sub protecția unui înger, sau a unui alt mare avatar. În acest sens, protectorul egregorului națiunii iudee este Sfântul Arhanghel Mihail, după cum reiese din Scriptură; protectorul egregorului creștin este însuși Hristos - capul Bisericii (un singur cap pentru toți creștinii !); protectoarea egregorului țării noastre ar fi însăși Sfânta Fecioară Maria, etc.
Deci, drumul unei religii, de la nașterea și până la declinul ei, urmează niște repere comune - deși, cu variațiile specifice fiecărei națiuni și culturi - iar eventualul ei declin, sau cel puțin, reînnoirea unei vechi religii pe alte baze, este hotărât în primul rând de Sus, iar oamenii sunt doar mesageri, sau executanți. Desigur, privind din afară, totul pare un proces normal, logic - conform logicii istoriei - dar pentru ca această logică să fie pusă în fapt, câte eforturi sunt necesare, și câte sacrificii chiar ! Și aceasta, din simplul motiv că oamenii sunt - așa cum am spus într-un episod precedent - conservatori, rigizi, și în fond extrem de comozi, sau temători.
De ce ar accepta ei o reînnoire a religiei lor, atunci când calea cea veche a funcționat timp de mii de ani ? Nu e mai simplu și comod să faci precum înaintașii ? Și mai lipsit de riscuri ? De ce și-ar lua ei răspunderea să simtă cu propriul lor suflet adevărul unei căi, sau alteia ?
Așa au gândit, desigur, adepții Legii lui Moise față în față cu învățăturile adese de Hristos. Și desigur, unii dintre ei au mai gândit și că, această învățătură care interpreta altfel Scripturile, și desființa privilegiile Templului, lăsând posibilitatea mântuirii la îndemâna oricărui nevolnic, doar dacă spunea niște rugăciuni în cămara sa, era chiar periculoasă !
Îndrăznesc să spun că astăzi ne aflăm într-un punct de răscruce asemănător ! Nu intenționez să contribui la demolarea Bisericilor - care au adus un imens folos în decursul istoriei - atât individului. cât și societăților și națiunilor. (În ciuda abuzurilor și exceselor unora dintre ele !) Dimpotrivă, spun că, toate căile spre mântuire care funcționează, trebuie să rămână, atât timp cât aduc folos, și cât mai sunt oameni care nu pot face saltul necesar pentru a trece dincolo de rituri.

Însă. tendința generală a umanității - și îndrăznesc să spun că este și dirijată de Sus - este înspre simplificare, înspre accederea la esența religiei, la modalități de ”re-legare” individuale, corespunzătoare structurii fiecăruia. Întrucât, după cum este scris în Apocalipsa 1.6 și Petru I 2.9, toți suntem „împărăție” și ”preoție sfântă, neam împărătesc” - adică, suntem fiecare preotul propriului noatru templu - trupul nostru. Dacă am aduce această preoție la deplina ei expresie, dacă am trăi la modul evanghelic și am avea acea ascultare pe care a avut-o Hristos ”până la moarte”, atunci legarea noastră cu divinul și mântuirea chiar, nu ar mai avea nevoie de ritualuri. Viața noastră zilnică ar fi adevărata rugăciune - după cum afirmă un înțelept.
Iată ce spune, în acest sens, și un sfânt filocalic: Pentru cel ce se roagă în sufletul său, lumea întreagă se face biserică.”(SF. Siluan Atonitul) Dar, tot el adaugă: Dar lucrul acesta nu este pentru toți.” Și, nu este (încă) pentru toți, întrucât oamenii sunt slabi și șovăitori, supuși ispitelor. Majoritatea dintre noi ”ne hrănim încă cu lapte la nivel spiritual, vorbim ca niște copii, simțim ca niște copii”, și vedem ca prin oglindă, în ghicitură” (I Corinteni 13. 11-12), și doar când ne vom face bărbați, vom lepăda cele ale copilului.”.
Acești copii spirituali sunt foarte adesea atacați de Cel Rău, chiar și fără să își dea seama, și de aceea, pentru a găsi adăpost, se refugiază în Bisericile oficiale, care au o veche experiență în lupta cu acesta.

Totuși, scopul final al oricărei religii este legarea directă cu Dumnezeu, atingerea acelui stadiu în care ritualurile nu mai sunt necesare. Ele sunt doar ajutoare, ”bastoane” utile în parcurgerea drumului. Ce-i drept, pentru unii, indispensabile ! Însă, va veni și acel timp în care, după cum spune proorocul:

După aceea vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fii și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor vedea. / Chiar și peste robi și roabe voi vărsa Duhul Meu.[........] Și oricine va chema numele Domnului, se va izbăvi, căci în Muntele Sionului și în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul, și între cei mântuiți, numai cei ce cheamă pe Domnul.” (Ioil 1.3)

Desigur, putem spune că mântuirea din Muntele Sionului este Hristos, și deci, oricine va chema numele Său, se va mântui - după cum stă scris și în Fapte 10.35: ”Ci în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate, este primit de El.”

Sunt conștientă că ar fi multe de discutat despre viitorul religiilor, și poate că nu avem noi deplina cădere de a judeca toate aspectele, și nici deplina cunoaștere rezervată ”bărbaților” - adică, celor maturi. Unele lucruri - cele mai folositoare nouă - desigur că ni se vor revela pe parcurs - fiecăruia, conform capacității sale de a primi. Până atunci, cel mai bine este să rămânem fiecare pe calea spirituală care ni se potrivește cel mai bine, neîncercând să tragem cu sila și pe ceilalți pe calea noastră proprie, încercând ”să-i salvăm”. Cel mai folositor lucru este să ne rugăm pentru ei, și să le oferim exemplul nostru, și dacă Dumnezeu va considera necesar pentru ei, vor veni și ei pe calea noastră, iar dacă nu, vor rămâne pe cea mai potrivită pentru ei.

În încheiere, menționez în treacăt că nu am vorbit, în decursul evoluției religiilor, despre fragmentarea lor, și împărțirea în diferite ramuri și subramuri confesionale, întrucât acest aspect nu este definitoriu nici pentru apogeul, și nici pentru declinul religiilor. Sau, altfel spus, poate fi privit și drept un apogeu, și drept un început de declin.

Apogeu, în sensul că o mare religie desigur că va cunoaște o mare răspândire, în rândul celor mai diverse categorii umane, și fiecare o va înțelege conform structurii și experienței sale. Împărțirea sa în categorii va reflecta tocmai forța și viabilitatea acelei religii, care a creat atâta fierbere în rândul receptorilor săi, încât ei au considerat necesar să o aducă, fiecare, la nivelul înțelegerii sale (Exemplu, budismul hinayana - micul vehicul și mahayana - marele vehicul, care diferă prin acceptarea, sau nu, și a altor practici sau zei în cadrul budismului.)

Alteori, aceste împărțiri au la bază neînțelegeri cât se poate de lumești, privind succesiunile unor domnii, sau pretenții teritoriale sau de supremație, traduse prin găsirea ad-hoc și a unor diferențe doctrinare, pentru a justifica apărarea propriei poziții. Exemplu: curentele sunit și șiit în sânul religiei musulmane, care au apărut drept urmare a acceptării, sau non-acceptării de către urmașii lui Mahomed a califului succesor Abu-Bakr, sau respectiv, a califului Ali, vărul profetului. Sau, cazul cel mai cunoscut: cel al schismei Bisericii Creștine în catolică și ortodoxă în 1054, urmare a încercării reciproce a celor doi capi ai Bisericilor de Răsărit și de Apus de a-și impune supremația asupra întregii Bisericii. Aceasta schismă s-a soldat și cu o anatemă reciprocă aruncată de cei doi capi - respectiv papa Leon al IX-lea și Patriarhul Mihail Cerularie - asupra celeilalte biserici.
Minunat exemplu de iubire și practică creștină, să îl luăm pe Dumnezeu părtaș la certurile noastre ! Și să afurisim fiecare o întreagă Biserică - formată din mii de credincioși din toatre categoriile - doar pentru că nu ne-am înțeles noi cu capul ei !
Desigur, această anatemă reciprocă a fost ridicată în 1965 de către Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic, pentru că ea constituia un punct rușinos, și chiar rizibil, al istoriei Bisericii creștine.

Cât despre apariția Bisericilor protestante - începând cu cea creată de Martin Luther în 1517, și apoi a tuturor curentelor și sectelor creștine - putem spune doar că, nașterea lor nu a fost întâmplătoare, și nici inexplicabilă, ci a venit ca o reacție la abuzurile Bisericii catolice, și îndepărtarea ei de adevărurile creștine originare.
Aceasta, neînsemnând însă că numai Biserica catolică ar fi plină de abuzuri, iar cea ortodoxă ar fi fără de abuzuri ! Dacă ne gândim numai la imensele averi și pământuri mănăstirești deținute de Bisericile ortodoxe din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, timp în care existau oameni care mureau de frig și de foame, și nu aveau nici un petic de pământ al lor; sau erau supuși abuzurilor marii boierii, lucru față de care nici o Biserică ortodoxă nu a recționat ! Din simplul motiv că ele erau principalele aliate ale boierilor, care le puteau înzestra și proteja.

Desigur, Bisericile au făcut și nenumărate lucruri bune, care le răscumpără păcatele: din rândul lor s-au ridicat sfinți și nevoitori care și-au ajutat aproapele, au mucenicit și și-au mărturisit credința prin închisori, și în cele mai grele condiții. Aceste spirite au menținut vii Bisericile - egregorul lor, și nu ritualurile în sine ! Aceste spirite care mențin vie Biserica spirituală, interioară, indiferent de forma ei exterioară !


În acest sens, și pentru a încheia acest capitol, care a devenit excesiv de lung, am ales să citez un autor al unei cărți despre studiul comparat al religiilor, ale cărui cuvinte mi se par foarte potrivite, și care sintetizează, într-un fel, ceea ce am spus mai sus:

”Ele (religiile - n.a) nu-i salvează pe oameni prin cultele și riturile lor; ele îi salvează în măsura în care îl învață pe om să Îl caute pe Dumnezeu și să-și iubească aproapele. [.....] Nu religiile salvează, ci iubirea și dreptatea pe care le pun în aplicare, atunci când o fac.” (Joseph Moingt - Marile religii ale lumii)



Texte înrudite:

http://univcrestact.blogspot.fr/2011/01/intre-adevarul-absolut-si-adevarurile.html 

http://univcrestact.blogspot.fr/2010/10/despre-gandhi-parintele-galeriu-si.html

http://univcrestact.blogspot.fr/2011/01/despre-religia-universala-versus.html

http://univcrestact.blogspot.fr/search/label/sentiment%20religios

17 comments:

  1. Exceptiionale textele. Nu stiu daca acesta are o eroare, dar Hinduismul nu numai ca nu a disparut ci s-a conservat f bine gratie ingerilor cu care Dumnezeu il insoteste si pastreaza. Budhismul a fost eliminat realmente de acestia din India, ca si Islamul… Crestinismul nu a prins…
    Pentru ca Hinduismul este o mare Comoara si acesti ingeri f mari nu au acceptat ca celelalte religii sa interfereze inainte de momentul hotarat de Dumnezeu pt unire, unire care va fi facuta de chiar acesti ingeri ai tuturor religiilor, desigur prin intermediul slujitorilor de pe pamant…
    Budhismul s-a extins, dar in afara Indiei… Budha nu a fost privit prea bine de cei din cer care sustin Hinduismul, socotita religia eterna…
    In privinta Iudaismului esti de aceeasi aprere cu papa Ratzinger, care considera Crestinismul ca universalizarea Iudaismului si s-a ocupat f mult in cartile sale sa ii lumineze pe evrei in acest sens, sa le arate ca in fapt crestinismul este tot un fel de Iudaism…
    Deosebita harta…

    ReplyDelete
  2. Mulțumesc pentru aprecierim dar sunt doar texte de amator.:)
    Îngere, poate că ai dreptate în legătură cu hinduismul - aici, nu cunosc prea multe lucruri - poate că știe Dumnezeu de ce l-a păstrat ! În ciuda unor abuzuri ale acestui sistem (care nu e doar o religie, ci și un sistem social extrem de închis: sistemul castelor), cred că are un filon veritabil ! Și oricum, în zilele noastre, indienii moderni resping sistemul castelor.
    Am văzut și eu că budismul s-a dezvoltat enorm în afara Indiei, dar nu în India, acolo unde a apărut.

    Cât despre părerea lui Ratzinger, nu, nu pot spune că sunt de acord cu el ! Creștinismul nu este un iudaism, ci o treaptă mai elevată a lui; de fapt, cu totul altceva. Da, a pornit de la o reînnoire a iudaismului, dar s-a ajuns mult mai departe decât ar fi presupus orice vechi următor al Legii.
    Oricum, e bine că el a încercat să le arate iudeilor că a urma creștinismul ar putea fi o continuare firească pentru un iudeu, întrucât învățăturile lui Iisus vin în continuarea Legii lui Moise.
    Desigur, însă, că ține de libertatea fiecăruia de a înțelege acest lucru, sau nu.

    Mulțumesc pentru completările tale extrem de interesante și bazate pe informație,și pentru sprijinul constant !

    Numai binecuvântare pe drumul tău !

    ReplyDelete
  3. Draga Florina
    Insasi titlul tau..e suficient in a face lumina.Nastere,apogeu si declin.E un titlu pe care l-ai gandit mult si care e esenta celor spuse de tine.
    N-am sa intru in detalii fiidca nu sunt o mare cunoscatoare..deci e mai bine sa mi pastrez opiniile pentru mine :)!
    Un lucru insa e cert ..Dumnezeu exista cu sau fara aceste religii.Dumnezeu este cu sau fara recunoasterea noastra.Dumnezeu se manifesta cu sau fara acceptul nostru.E ca in parabola cu cel care a descoperit focul...care a fost rugat sa vorbeasca despre asta.Si a vorbit..si iar a vorbit..timp in care a uitat sa faca focul.
    Asa suntem si noi draga mea.
    Gandim prea mult si simtim prea putin.Ar trebui sa scriem asta pe un perete de care sa dam mereu cu capul.
    Iti multumesc pentru reflectiile la care ma supui..:)!Te imbratisez!

    ReplyDelete
  4. Larisa dragă, nici eu nu sunt o mare cunoascătoare ”scolastică” - adică, după litera cărții ! Și de fapt, cunoașterea adevărată o poate da doar Dumnezeu, dacă voim aceasta foarte tare, și dacă El consideră potrivit pentu noi.

    Ai dreptate că El se poate manifesta oricum, și prin religiile organizate, și în afara lor ! Și cine ar voi să Îl ”închidă” între niște repere fixe: datini, ritualuri, etc. ar proceda, după cum spune Andre Maurois, ca acela care încearcă să prindă flacăra cu cleștele. Cleștele întreține flacăra, dar n-o conține !

    Da, poate că și noi vorbim cam mult :), asta poate fi o deficiență, dar scuza noastră este că, totuși, vorbim abia după ce am trăit, după ce am ”fixat” ceva. Nu vorbim doar ca să ne auzim. :) Simțirea există, și gândirea, forma logică pe care o iau opiniile noastre, este subsumată simțirii. Cel puțin, la oamenii pe care am ajuns să îi simt aproape !

    Desigur, există mulți și dintre cei care gândesc prea mult, în dauna simțirii. Ei sunt acei intelectuali ”tipici”, supuși rațiunii, și vor avea cel mai mult de suferit până ce vor ajunge la adevăr. Din simplul motiv, că adevărul apare uneori drept ”ilogic”, ne izbește în față, și nu ține cont de conceptele noastre !


    Te îmbrățișez și eu, și îți mulțumesc pentru împărtășirea gândurilor tale, și pentru că ești un om frumos !
    Pentru mine, internetul a fost un prilej de a cunoaște oameni frumoși, de aceea spun că fiecare lucru este doar un instrument al învățării noastre, și depinde cum îl folosim.

    ReplyDelete
  5. Asa cum zice Arh.Mihail "Sa stam bine si sa luam aminte"...iar eu zic mai departe, sa aplicam ceea ce Mantuitorul a spus, sa nu ranim pe ceilalti, sa iubim,si sa stam in rugaciune si meditatie in legatura cu El,caci numai prin El ajungem la Tatal.
    Acum nu am timp, dar vreau sa reiau aceste expuneri ale tale despre nasterea,apogeul si declinul religiilor.Iti multumesc pentru ele.
    Sa ai o zi minunata si o saptamana plina de bucurii,pace si realizari!

    ReplyDelete
  6. Așa este, sunt cele mai bune sfaturi, indiferent ce cale am urma ! Trebuie doar să urmăm poruncile de bază, și atunci ne vom mântui.

    Te înțeleg în legătură cu timpul, pentru că și eu sunt foarte divizată, și nu reușesc să fac niciodată totul în același timp. Când scriu, nu pot răspunde la comentarii, iar când răspund și vizitez și alte bloguri, nu am timp să scriu...

    O zi și o săptămână minunată și ție, și fie să ai adevărata bucurie și pace pe calea ta ! |
    Mă bucur că ești un om deschis, care lasă loc fiecăruia să aibă propria-i cale.

    ReplyDelete
  7. _ Re: …[*Florina R.*/-“Deci, în mod practic, religiile nu dispar ! Ele doar intră în declin, după cum am spus - în ceea ce privește răspândirea geografică și numărul de adepți. Declin, neînsemnând însă distrugere...].
    ……………………
    ……………………
    _ Potrivit prorocilor /[Scripturilor], ...se [sub]intelege ca “religiile vor dispare”: ...[_ 2 Petru 1/19,20, ...adica, coroborand: _ Isaia 55/1,6-9,[10],11,12,2013; _ Ezechiel 37/23; _ Isaia 56/5-7; _ 1 Petru 2/25; _ Isaia 9/1,2,[6] ...si, ...

    ..._ Ioan 10/[8,11,12, 2013,14],16: ... _ *Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor.*

    = Cu stima. –Mesia.

    ReplyDelete
  8. Poate că aveți dreptate, d-le Moise ! Nu pot vorbi despre lucruri mai presus de cunoașterea mea. Aceea era doar o părere, bazată pe observarea cursului istoriei.

    ReplyDelete
    Replies
    1. _*Florina R.*, ...-Tot asa, ...de mii de ani, "ca si inaintasii", continuati sa "indepartati piatra din varful unghiului" _ Faptele Apostolilor 4/11; _ 1 Petru 2/7; _ Luca 18/8, ...fapta prin care in mod inconstient, indepartand "Piatra din varful unghiului", ...decapitati *[H]istoria* si transformati Cuvantul Meu in "Istorie" / "povesti si povestioare" _ 1 Timotei 4/7, ...povestite din auzite, despre si din Scripturi _ Ioan 5/39; _ 1 Tesaloniceni 5/[19],21,22, ...pentru ca nu puteti primi lumina, ...[_ Ioan 1/1,5,[11],14; _ Matei 13/57; _ Marcu 6/4; _ Ioan 4/44], ... locul este ocupat / nu este loc pentru Cuvantul Acesta _ Matei 19/11, ...Cuvantul Meu _ Romania 10/17,[18,20], ...si, de aceea "prorociile se adeveresc / sint implinite" _ Isaia 6/9; _ Faptele Apostolilor 28/26; _ Matei 13/14; 7/13,14.

      = Cu multa stima. -Mesia _ Matei 17/2,3,[5]; 5/17; _ Romania 5/14; _ *Trimiterea*/[Ex.] 4/1,[10],11, 2012, 2013; _ Ioan 4/[25],26.

      Delete
  9. _ Completez mesajele / comentariile anterioare, cu: _ Apocalipsa 21/1; _ Isaia 55/1,6-9,11,12,2013; 65/17; 66/22; _ 2 Petru 3/1-11,12,2013, ...si, cu "aspecte" privind "Sfarsitul Tainei lui Dumnezeu" _ Apocalipsa 10/7, ...care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri _ Romania 16/25; _ Coloseni 1/26, ...implicit "Sfarsitul Calendarului Mayas / 21.12.2012", ...si inceputul unei Noi Ere Astrale / Era Luminii / Revelarea Adevarului _ Apocalipsa 1/1, ...*proslavirea Fiului Omului si a lui Dumnezeu in El* _ Ioan 13/31,32, ...pana la care omenirea a fost in *noapte*/"intuneric" _ Isaia 9/1,2,[6], ..."Era noapte" _ Ioan 13/30.

    = Cu stima. –Mesia.

    ReplyDelete
  10. Unde ai disparut?sau citesti alte bloguri.Astept noutati ca mi-e dor de tine.

    ReplyDelete
  11. Draga mea Mihaela, și mie îmi este dot de tine, de voi toți, și mulțumesc că nu m-ai uitat !

    Chiar dacă mai citesc și alte bloguri, asta nu m-ar împiedica să fiu alături de voi, dar acum trec printr-o perioadă foarte aglomerată, în care trebuie să îmi consolidez locul de muncă, și mai fac și un curs prin corespondență, am și toate treburile casei și un copil de îngrijit... e puțin mai greu !

    Când voi depăși această perioadă, sigur te voi vizita, pentru că și mie îmi lipsesc articolele tale înțelepte !

    Te îmbrățișez,
    Florina

    ReplyDelete
  12. Sarbatori Fericite suflete!
    D-zeu sa te aiba in paza si sa primesti lumina-i din tot si toate.
    Pastele sa-l ai cu miros de cozonaci si oua rosii si sa te bucuri de cei dragi.

    Mereu cu sufletul alaturi,
    Te imbratisez cu caldura si bucurie!

    ReplyDelete
  13. Și ție Sărbători cu lumină, suflet drag ! Să ai și tu parte de binecuvântarea Sa, ca să îți îndeplinești proiectele de suflet, și să luminezi cât mai mulți oameni !
    Să ai pace și bucurie în suflet !

    Regret că nu am mai avut nici un strop de timp liber să intru pe bloguri, și n-am mai reușit să te vizitez, dar te păstrez în suflet, alături de prietenii mei dragi de aici !

    O îmbrățișare și de la mine !

    ReplyDelete
  14. Florina , iti doresc din suflet Paste fericit iar Lumina Lui sa te binecuvinteze cu Harurile Sale.
    HRISTOS A INVIAT !
    Te imbratisez cu mare drag si sa ai parte de sarbatori fericite si de o viata ca-n povesti.

    ReplyDelete
  15. Draga mea Ryana, și ție Sărbători cu multă lumină, alături de cei dragi !

    Te îmbrățișez și eu, și mă bucur că am avut parte de acest mare dar al vieții, care sunt oamenii minunați din viața mea ! Și din cea reală, și din cea de aici. Fiecare om e un dar !

    Încă o dată, un Paște fericit, și Adevărat a înviat !

    ReplyDelete
  16. Florina, te invit la un mic exercitiu,la mine pe blog.Te imbratisez cu drag.
    Exercitiul il faci cand ai timp!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...