Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Monday, June 17, 2013

Interpretări ale faptelor vieții

”Unde ne e cerul ? Unde ne e îndrăznirea ?
Transcendentul a coborât printre noi - cum spunea poetul.
Nu mai putem sălta cerul la loc, în tării.
Și atunci îl lăsăm așa, printre noi,
prăbușit în amestecul nostru
de necredință și credință.
Dar cioburi de cer mai sunt printre noi
Și cu ele putem spera uneori
Să mai dăm câte un răspuns lumii.”
C.Noica - Poeme filosofice pentru S

Atunci când în viața unui om se petrec lucruri dureroase, neînțelese sau părute nedrepte, el are mai multe posibilități de interpretare. Desigur, ne referim aici la cei credincioși, indiferent de forma pe care o adoptă credința lor. Întrucât ceilalți - ateii, agnosticii și nehotărâții - nu văd decât o singură interpretare: cea ”literală”, după cum se spune; sau, faptele în înlănțuirea lor, și rodul vizibil al acestora. Orice sensuri colaterale le scapă, ca și orice alte interpretări posibile, în sensul ”scopului ascuns” al evenimentelor.

Deci, să luăm un credincios care, dintr-o dată, intră într-un fel de ”vârtej al nefericirilor”, sau într-o ”groapă de potențial” a vieții lui - și asta, indiferent de eforturile lui, de iubirea lui, și de faptele lui bune. Sau, se pare că, tocmai acestea îi atrag și mai multă nefericire...

Explicația clasică pe care acest credincios o poate găsi - dincolo, desigur, de banala: ”plată pentru păcatele lui” - este aceea a unor încercări trimise de Sus, în sensul îmbunătățirii sale, sau a înduhovnicirii. Este o explicație minunată, care poate aduce liniște unui spirit tare, sigur de credința sa, și care nu are alt țel în viață decât desăvârșirea. 

Hmmm... oare, câți ne-am recunoscut în această definiție ? Ca să fim cu totul sinceri, cred că nici măcar 1%... :) Desigur, există lungi perioade în viețile noastre când poate simțim astfel... sau cel puțin, la începutul drumului spiritual, când suntem hotărâți să mutăm până și munții din loc ! Dar pe urmă, când mai creștem, când ne realizăm cu adevărat îndatoririle, și ecourile faptelor noastre în viețile celorlalți, ne dăm seama că acest țel - desăvârșirea personală cu orice preț- poate aduce multă durere și neînțelegere celor dragi și nepregătiți. Și atunci, ne vom găsi în fața unei alegeri...

Și, desigur, mai contează și felul drumului pe care ni l-am ales ! Dacă am ales drumul pustniciei, sau al slujirii directe - într-o instituție bisericească, de exemplu - atunci acest fel de a interpreta vicisitudinile vieții poate dura întreaga viață. Pentru că ne simțim susținuți de Sus, sau de către comunitate, și îndatoririle noastre față de Divinitate ni se reamintesc în fiecare clipă. Și desigur, oricât de mari ar fi încercările, nu avem totuși alte griji lumești ! Masa, casa ne sunt asigurate, și la fel și celor din apropiere. În acest fel, avem toate condițiile pentru a ne gândi numai la Dumnezeu, și la desăvârșire. Chiar dacă suntem pustnici, oricum nu avem decât grija rugăciunii zilnice, nu și pe cea a  zilei de mâine. Știm că Dumnezeu, dacă va voi, ne va hrăni ! Nu trebuie să ne mai gândim la impozite, și alte datorii la stat, sau cum să le asigurăm ziua de mâine celor dragi. Numai Dumnezeu, și desăvârșirea ! 

Aceste afirmații nu se vor peiorative, sau defăimătoare, ci dimpotrivă. Vreau doar să spun că totul depinde de felul drumului ales, și că nu se pot cere aceleași lucruri unui om din lume, și unui pustnic. Nici măcar să privească la fel încercările vieții ! 

Deci, începusem prin interpretarea nefericirilor și pierderilor unei vieți drept încercări. Oricum, în cele din urmă, gândul că sunt doar încercări, și vor trece odată, le face mai ușor suportabile, chiar și oamenilor din lume. Și totuși, de multe ori, ele nu trec prea repede, sau prea ușor... Uneori, ele ne aduc până la limită, sau chiar dincolo de ea ! Și atunci, începem să ne gândim dacă acea afirmație: ”știe Dumnezeu cât putem duce”;  e chiar adevărată... Sau, dacă.... aceste încercări sunt doar încercări, sau, pot fi și altceva !  Poate că sunt și un fel de... atenționări, sau ”bătăi cu linia peste degete”, pentru ceea ce am greșit, sau nu am ascultat, cândva. 

E foarte posibil și acest mod de interpretare ! Pentru că toți greșim, toți nu ascultăm, cel puțin o dată în viață. Și, uneori nici nu ne căim... din diferite motive ! Poate pentru că, nu vedem acel lucru drept o greșeală; sau, ni se pare o greșeală prea mică pentru o pedeapsă atât de mare... Poate pentru că, deși știm că am greșit, simțim că, pur și simplu, nu puteam face altfel.... E, deci,  o neputință, și nu merită o pedeapsă atât de îngrozitoare... după părerea noastră ! Sau poate pentru că, ne gândim că am fost, cumva, îndemnați, atrași să greșim, și apoi, tot noi - cei învinuiți.
Desigur, atunci când vrem să ne justificăm, găsim întotodeauna motive - mai ales dacă nu suntem chiar ignoranți. Se spune că un copil inteligent este cel mai rebel aluat ! Și în fața Divinității, suntem cu toții copii. 

Dar, să zicem că am acceptat ideea că suntem pedepsiți pentru o greșeală - și  totuși, nici această interpretare nu ne aduce liniștea. Pentru că, pur și simplu, nu știm cât va dura pedeapsa, și care va fi statutul nostru după aceea. Sau - caz și mai grav - nici măcar nu ne mai pasă ce va fi după aceea ! Pentru că pedeapsa ni se pare prea aspră pentru bunele noastre intenții, și începem să ne îndoim de iubirea Divinității, și chiar de înțelepciunea Lui/Ei. Începem să ne îndoim de tot ceea ce mai înainte am considerat drept sigur; chiar și de drumul nostru...  

Desigur, nu există o desfășurare prestabilită a lucrurilor, și aceeași pentru toată lumea ! Urmarea acestei situații poate fi - fie o cădere definitivă, fie, doar o ”restructurare”, o reconsiderare a drumului pe alte baze.
Ultimul caz este, desigur, cel mai fericit, dar ca să ajungem acolo, tot e nevoie de puțin ajutor de Sus... din partea unor spirite iubitoare !  E vorba de spirite concrete, Persoane care au trăit în trup, și în care simțim că putem avea încredere. 
Și acest ajutor îl vom primi, de regulă, dacă îl vom cere în rugăciune, cu toată sinceritatea și smerenia - atâta câtă o avem.

Și, aceste minunate spirite iubitoare ne vor oferi și o altă variantă a înțelegerii ! Putem să ne gândim, de pildă, că da, am greșit, și am fost alungați din Paradis, precum Adam și Eva în vechime. De atunci încolo, am fost nevoiți să ne câștigăm pâinea ”în sudoarea frunții” - pentru că asta am căutat: coborârea în materie. Am trecut prin greutăți de neimaginat pentru a ne ispăși pedeapsa - urmare a  părăsirii drumului ceresc. Dar totuși, pentru că aveam în noi scânteia divină, pentru că aveam iubirea, iar căderea noastră nu a fost din motive total egoiste (după cum și Eva, nu a păstrat mărul doar pentru ea, ci a vrut să împartă ceea ce credea ea mai bun cu omul iubit), atunci,chiar și în adâncurile materiei, nu am fost cu totul părăsiți !  Am fost ajutați, cu încetul, să ne tăiem un drum prin tina uscată, să o desțelenim și să ne creem un ogor al nostru. Am fost ajutați să avem chiar și o mică recoltă.... și cu timpul, tot mai mare ! 
Desigur, nici așa nu am fost scutiți de greutăți: ba ploaia nu venea la vreme, ba nu aveam semințe pentru la anul, ba veneau prădătorii și ne furau munca... și atunci, tot cârteam, și ne vedeam prea tare bătuți de soartă ! Însă pe ansamblu, am fost ajutați să ieșim la liman. Așa, în materia pe care am ales-o !  

Acum, nu mai putem spera - și nici nu ne dorim - să mai urmăm drumul ceresc de mai înainte. Nici să îi mai învățăm pe alții despre el !  Însă, putem urma un drum prin țărână, care să ne ducă tot acolo. Mai lung, mai greu, dar totuși, conținând și el un dram de praf de stele. Căci orice are iubirea și sacrificiul  la bază, poate ajunge până la stele !

Și poate, cu timpul, vor veni chiar și alte interpretări, mai avansate... Poate, după cum spunea cineva, căderea noastră a fost, cumva, ”prevăzută”, pentru ca noi să căpătăm și experiența deplină a marteriei. Să vedem cum este să fim ”propriii noștri stăpâni”, și câte responsabilități și greutăți implică asta....

Da, poate că, nici un alt drum nu ar fi fost mai potrivit pentru noi, cei ce iubim libertatea ! Dacă am fi fost încurajați să intrăm iarăși ”sub aripa ocrotitoare” a cuiva din materie, după ce abia alunecasem de sub o altă aripă, de mai sus, atunci, nu am fi înțeles nicicând ce înseamnă libertatea. Am fi fost doar suflete de sclavi ce își iubesc sclavia ce le asigură pâinea zilnică.

Iată, deci, după cum spune Sartre, că ”oamenii nu sunt influențați atât de mult de lucruri, ci de modul în care le percep.” Și abia așteptăm să creștem ceva mai mult, ca să ajungem la interpretările ce ne vor aduce cea mai mare libertate, și înlăturarea suferinței nenecesare.




Saturday, June 1, 2013

Scrisoare vouă

Ei, iată că, după atâta timp, m-am gândit că trebuie să vă mai spun câteva cuvinte, și mai ales, să vorbesc despre viitorul acestui blog, care va cunoaște unele schimbări.
Dragii mei cititori și prieteni, care mi-ați fost alături timp de luni, sau chiar ani de zile, și am împărtășit atâtea lucruri frumoase și de folos pentru suflet, vă datorez un răspuns, și o mărturirsire. 
Mărturisesc deci că unele lucruri s-au schimbat în viața și sufletul meu, chiar viziunea mea despre viață și spiritualitate s-a schimbat, și nu mai pot scrie ca mai înainte. Nu știu cum să vă explic, dar simt că am trecut într-o altă fază a înțelegerii - care din păcate, nu mi-a adus mai multă fericire, ci doar o luciditate amară. Nu mai văd Dumnezeirea și drumul spiritual așa cum le vedeam înainte. Multe dintre concepțiile mele anterioare, în care am crezut cu tărie, m-am luptat pentru ele, și m-am străduit să îmi modelez viața conform lor - chiar cu mari sacrificii - s-au dovedit a fi povești pentru o umanitate întârziată, fără umbră de aplicare în viața practică. Să nu îmi cereți să explic mai mult, pentru că nu vreau să vă fac să suferiți, sau să începeți să vedeți viața în felul meu. Fiecare trebuie să își aibă propriile experiențe, și să își formeze propria viziune - sau paradigmă, după cum se spune.
Pe scurt, pot spune doar că acum văd spiritualitatea doar ca pe o aplicare a iubirii în viața practică: pentru oameni, animale, natură, pentru tot ce există. Și ca pe ajutorul necondiționat oferit celor din jur, în măsura posibilităților noastre. Orice alte căi: reguli, asceze, etc. mi s-au dovedit a fi seci și vane, expresii ale unui dogmatism și demagogii fără fond. Calea cea mai veritabilă este cea pe care sufletul nostru o simte adevărată. 
Cum îl văd pe Dumnezeu - despre asta mai bine prefer să nu vorbesc, pentru că e dureros pentru mine, și nici nu vreau să clatin credințele oamenilor sinceri și dragi. Oricum, pot spune doar că, în felul în care L-am simțit eu, nu e deloc un Tată, și nici măcar o Persoană. Persoane sunt marii învățători și binefăcători  ai popoarelor, gen Iisus, sfinții, Fecioara Maria. Ei sunt cei care ne primesc rugăciunile, și ne răspund cu iubire. 
Cât despre Puterea Universală - mai bine las pe fiecare să își facă propria părere, conform simțirii sale. 

Așadar, de acum încolo, voi scrie în alt mod, mai apropiat simțirii și înțelegerii noastre omenești, și mai aproape de problemele practice ale vieții noastre. După multe încercări materiale și sufletești, am ajuns la concluzia că adevărata iubire este cea care acordă un ajutor concret, practic, atunci când este nevoie, și nu cea care îți promite un paradis iluzoriu cândva, dar acum te lasă să mori de foame. 

O altă schimbare pe care acest blog o va cunoaște, probabil, va fi mutarea sa pe o platformă personală - deși, nu știu exact când se va petrece acest lucru. Oricum, voi anunța la vremea respectivă. 
Acest lucru nu este un capriciu, ci îl consider necesar, pentru că am aflat întâmplător că serverul care deservește acest blog, și de fapt, platforma blogspot.com, va expira la 31 iulie 2013.  Nu știu ce înseamnă acest lucru, și dacă semnifică chiar încetarea activității sale, sau altceva, dar m-am gândit că e bine să iau măsuri. Și, la fel ar fi bine și pentru voi ! Pentru început, vă sfătuiesc să căutați pe internet Web analysis-ul sau Stats Crop-ul blogurilor voastre. Îl obțineți foarte ușor dacă dați la căutare URL-ul blogului vostru. 
În acest Web analysis este specificat care este serverul vostru, și unde se află, și în cât timp va expira platforma. 

În încheiere, vă spun doar că vă iubesc pe toți, și sper să ne reîntâlnim în aceleași bune condiții ca și până acum ! Și vă doresc să vă conduceți viețile astfel încât să aflați calea cea mai bună pentru sufletul vostru, și cea mai potrivită cu aspirațiile și nevoile voastre ! 

”Per aspera, ad astra”, după cum spune latinul. Totuși, nici ”aspera” să nu fie prea aspră....


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...